Nevralgie

De ce mă îneci în a ta linişte?
Ce-mi sâcâie capul a sticksuri,
Ca nişte urlătoare tălăngi, de sună...
A fanfară doar cu amintiri în
Galben şi albastru. La un moment dat,
Pic în vid, adânc în negru şi roşu.
Mă asfixiez în ceaţa de ocean, ce tu...
M-ai uitat cu ochii-n luna ce are cratere.
Aşa cum sunt şi eu aruncat într-un crater,
Uitat. Privesc cum felinarul stă cu mine,
Ca eu să nu mai văd roşu şi negru, dar... degeaba.
Hah! Uite cum e roşu şi albastru, ce-mi zguduie...
Tâmplele ca tălăngile atât de grele,
În chiorâş privind cum ceasul...
Arată a fi ora 03:00, dar e galben.
Sunt ca o planetă uitată-n cosmos,
La distanţă prea mare de tine, soarele meu.
Mai dă-mi o lacrimă de toamnă albastră, ce,
Aş pigmenta pământul în albastru. Cu doar,
Simple siluete în galben, dansând cu şalul negru.
Dar şi cu o spânzurătoare neagră,
În timp ce pufăie ca trenul în nevralgie, a pipetă gri umană.
Hah! Zăresc nişte siluete din îndepărtare...
Cum muşcă dintr-un măr atât de roşu,
Se aude muşcătura, se simte cum,
Îmi ies picături din tâmplele obosite.
În timp ce muşcă cu pasiune, a înghiţit gutuia!
Îmi ating tâmplele cu buricele degetelor, ce-mi..
Ţipă în surdină ca fantomele, atunci când inima le cedează.
Înlemnind cu ochii căscaţi la siluetele, Ce le aud cum dă de ortul popii,
Ca şi cum odată cu ele, eu nu voi mai exista.

poezie de Ionuţ Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Ionuţ Dumitru
Votează! | Copiază!