Satul și căsuța mea...
Simt că soarele dreptății
În curând o să-nflorească,
Și va lumina de-a pururi
Peste Țara Românească.
Dar de-atâta pribegie
Și de-atâta așteptare,
Îmi răsar în colț de gene
Două lacrime amare...
... Azi
Din nou voi fi în casa mea,
Dar nu te regăsesc, măicuța mea!
poezie de Cristi Vasile Cristescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre țări
- poezii despre Țara Românească
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre dreptate
- poezii despre Soare
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.