Dii!

nu, eu nu visez deloc cai verzi pe pereţi,
ci inorogi albaştri vioi şi vorbăreţi.
ce-mi îndeplinesc dorinţe din cele mai ciudate
dacă-i scarpin doar pe burtă şi pe spate

dar inorogii ăştia au şi ei o hibă
cum le ating cornul în cai banali se schimbă
de-ncep a necheza pereţii şi a se înverzi
şi fac o hărmălaie de nu mai pot dormi

şi iar e-n zadar totul că dusă mi-e dorinţa...
n-am apucat să-mi exprim deloc năzuinţa.
dar nu-i bai! pregătită mi-e şaua şi voi pândi
şi cum văd un inorog mă urc pe el şi-am să-i spun: Dii!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!