Existenţă în alb

E-atâta alb în noi în astă seară
încât ne troienim cu mângâieri,
scăldaţi 'n-ale privirilor chemări,
simţim în suflet zori de primăvară.

Ne fulguim pe pleoape cu săruturi
timpanele ningându-le cu şoapte,
ca doi fugari rătăcitori în noapte
înzăpeziţi de propriile trupuri.

Căutând un viitor fără trecut
ne desprimăvărăm în calde lacrimi,
robiţi de sentimente şi de patimi
suntem geneză-n frământări de lut.

Prea mici pentru a preţui minutul,
prea mari pentru a refuza ispite,
răzbunători ai tinereţii ofilite,
flămânzi, iubirii devorat-am fructul.

În zori de zi, când vraja este ruptă,
croind în noi cărări de fericire
descoperim, pătrunşi de grea uimire
atâta alb pe-al nostru câmp de luptă.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!