Niciodată, nu

1.

Când lumea se retrage-n tine
încet şi pe nesimtite
îţi aduci aminte de mine
mă cauţi şi mă găseşti
acolo unde începi
să rătăceşti

2.

- Niciodată, nu?
- Da, daaa... Niciodată, nu.
Aceasta-i cheia pe care-am folosit-o intuitiv
fără să caut vreodată un motiv.
- Credeam că "niciodată, nu" înseamnă "totdeauna, da".
Nu-i chiar atât de imediat că m-am înşelat.

3.

Mă ridicasem din aşternut
cu gândul să le pictez pe ele
căţeluşele mele
cele mai dragi
suflete curate şi adevărate
care mă aşteaptă
de multă vreme
acolo
în inima mea
ocupată de griji
şi de lumea născută-n
viaţa aşteptărilor
şi-a zărilor
vorba aceea
între Minus Infinit
şi Plus Infinit
o dungă albastră
făcută din clipe albastre
singularităţi de complexităţi
din ce în ce mai simple
din alte dăţi
că altădată-i la ordinea zilei
în mintea copilei
şi-n inima ta rănită
ca inima căprioarei
încolţită de jaguar

4.

Când văd câte-un pescar
că scoate-un peşte cu undiţa
mă simt ca peştele din cârlig
şi-mi vine să strig
lasă-l, omule, să trăiască
ce ţi-a făcut peştele acesta
ca să-l omori?
vezi-ţi de treaba ta, mă dojeneşte tot ea
inima mea
că aşa s-a obişnuit gândul meu
să asculte de inimă
ţi să ţină mintea-n frâu
să nu o lase fluviu
sau râu
uneori se porneşte-o gâlceavă-ntre ele
numa Îngerul ştie
ce să le facă
să le placă
şi să accepte
situaţia de Ymposibil

5.

coborâsem într-o seară cu punga de gunoi
Tomisul era o oglindă de polei
în picioare aveam papucii de casă
cu care baletam
ca-n lacul lebedelor
din sensul opus mie
venea un betiv
pe 7 cărări
când s-a apropiat
a venit direct spre mine
şi m-a izbit cu umărul
răutăcios şi agresiv
mă scuzati, am spus eu
ca o curcă beată
ajuns în casă
în mintea mea
încolţise-un gând agresiv
mi-am schimbat papucii
şi-am coborât pe Tomis
beţivul era căzut
cu nasu-n zăpadă
ridică-te omule, am strigat eu
cuvintele ajungeau la el îngheţate
ochii lui mă priveau rugători
gândul ameninţător
era de acum de ajutor

"Efraim este alipit de idoli; lasă-l!"
mi-a spus femeia
care se vedea că-i femeia lui
ridică-l tu şi urcaţi la mine
să vă dezgheţaţi
puteţi dormi-n atelierul meu

pe Muntele Ararat
arca lui Noe
stă-n cumpănă

restul poveştii
în ultimul vagon...

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!