Unei "meliţe"

Meliţă, mai tacă-ţi gura!
Dai în gol, plină de ură,
rostul tău e-o piază sură
care se tot dă de-a dura!

Nu vezi că ţi-ai tocit dinţii,
meliţând cu îndârjire?
Te tot scalzi în necăjire,
pretinzând că eşti cu sfinţii.

Cu grăirea-ţi în pustie,
lumea o să te deteste
şi tu vrei să te ateste,
că doar de-aia intri-n vrie.

Ia o pauză de grijă
pentru cânepa cea verde!
Las-o! Cerul nu o pierde,
Dumnezeu de ea îngrijă.

Eşti deja cam putrezită
de minciuna-ţi zemuindă,
ocupată să-ţi cuprindă
limba prea mult folosită!

Ce te faci când, obosită,
mâna ce te-acţionează
tot elanul ţi-l retează
şi te lasă amuţită?!

Meliţă, te crezi isteaţă?
Află că eşti loază mare,
fără pic de-ndemânare!
Te dai doamnă, dar eşti ţaţă
şi caşti ciocul, ca o raţă!

Toc, toc, toc şi mac, mac, mac!
Mac, mac, mac, ce să mă fac?!
Săriţi, raţelor din lac!
Aoleu şi vai de mine,
nu îmi este deloc bine!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!