Închisă in tăcere
Am coborat încet pe o scară
Tristețe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul să înflorească iară
Închisă într-o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât
Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează-mă si dă-mi putere
Te voi găsi iubire să fim amîndoi
Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăți ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere
Imi trece-n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvășite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi amintește serele cu noi iubite
Tu timpule stai si-mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre ger
- poezii despre Soare
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.