Pastel
depășesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existență de alături.
apele își lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.
razele recurg la niște incursiuni electrice
și gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăți de cer laolaltă
și vise siluete se împrăștie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.
goană de miresme prezentă
se agață real și inconștient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarța unui mesteacăn schilod și-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.
tehnologii de meditații sfârtecă împrejurul
intrat în anturajul luminii abuz licențiat
pe când umbrele umblă în aval mioritic
cu jerbe de gladiole, crini și garofițe
de simțuri prinse și de vegetale gâturi
răsaduri de emoții presărând,
prin mecanica existenței.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre existență
- poezii despre înălțime
- poezii despre viteză
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre tehnologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.