Eşti al meu

Eu te iubesc ca o leoaică, ce-şi apără puii cu dinţii,
Eu te iubesc mai mult decât îşi iubeşte-un copil părinţii;
Tu eşti acel ce m-a rănit şi tot nu scap de vraja ta,
Sub flacăra ta m-am topit... mi-eşti orizont, mi-eşti vis, mi-eşti stea!

Mă zvârcolesc, dar inutil, se pare că nu am scăpare,
E-n van să strig după-ajutor, nimeni n-aude-n larga zare!
Încerc să scap, mă strângi în laţ, puterea mi-ai anihilat,
Nu ştiu cât de femeie-ţi sunt, dar tu îmi eşti... cel mai bărbat!

Ca să mă rup de tine-acum, ar însemna să-mi sfâşii carnea!
Cine-ncearcă să mi te ia,, voi da luptă soră cu moartea!
Poate nu ştiu, poate nu pot şi să mă schimb acum, mi-e greu,
Nu-s sigură de mai nimic, numai de-un lucru: eşti al meu!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!