Habar n-ai
Eu nu mai pot să-ndur, iubite,
Mă prăbuşesc pe dinăuntru,
Atâtea clipe otrăvite...
În inima-ţi, nu pot să intru!
Ne tot chemăm şi ne-alungăm,
De nu mai înţeleg nimica;
N-ai obosit să ne jucăm
De-a şoarecele şi pisica?
De ce vrei să mă chinuiesc
Şi de ce nu trăim frumos?
Dacă eu încă te iubesc
Din cerul 9 până jos!
Îţi place să mă ştii plângând?
Iubirea, pe tristeţe dai
Şi mă tot întreb: până când?
Ori, să iubeşti, habar nu ai?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.