Ruga pomului
Mă rog la tine Doamne!
Chiar dacă nu te știu,
să mă ferești de toamne
chiar dacă-i prea târziu.
O rog pe-această toamnă,
cu crengile o rog,
să fie mult mai doamnă
c-un biet de hodorog.
A rupt din mine frunze
și mi le-a dus în vânt,
le-a ofilit și muze
n-au spun niciun cuvânt.
Mă rog să-mi dai putere
ca ierna să o trec,
să simt acea plăcere,
cu flori să mai petrec
Mă rog dar în tăcere,
sunt, Doamne! Înghețat,
această iarnă pare
mai lungă c-altădat'.
Mă rog de primăvară
să se grăbească blând,
să cheme iarăși vara
cu păsări fredonând.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre plăcere
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.