Rugă degeaba

Să nu mă ocoleşti la noapte
când treci pe strada mea visând
să nu mă ocoleşti, o, Doamne!
Să nu mă laşi cu luna stând!

Îndreaptă-ţi ochii spre fereastra
la care eu aştept de mult
şi nu-mi lăsa clipa aceasta
într-o neştire şi s-ascult

La fel ca ieri şi altădată
am amorţit să tot veghez
o viaţă căreia nu-i pasă
de râd sau plâng sau creionez

Mă rog acum în prag de seară
cum m-am rugat şi-n alte dăţi
şi am aprins o lumânare
să-mpartă noaptea-n două părţi

O parte să mă rog la tine
şi-o parte să vorbim încet
să îmi arăţi, Doamne, ce-i bine
ceva să pară mai concret!

Să nu mă ocoleşti la noapte
să nu mă laşi să mă-nfior
şi, Doamne! Spune-mi cine-mparte
norocul care-l ştiu doar chior?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!