Balada fulgului de nea
Firav, cu teamă, rece, orb
Un fulg de nea coboară lin;
Se-apropie de pământul rob...
Și-n dorul cerului îngerii se-nchin!
Ușor, ușor, mult prea ușor
Se-ascunde după alt fulgușor;
N-ar vrea să cadă, să se-atingă...
Statornicia, vai, să nu-l cuprindă!
Suav printre aripi de poezie
Ar vrea o flacără vie să fie,
Ar vrea putere, ar vrea tărie...
Dar cine ce va fi... cine să știe?
Vor patina copiii peste el sau poate
Va fi o amintire-ntr-o singurătate
Or prins de un bătrân pe-o bancă
Sau de-un poet cu inimă bogată?!
Se va topi ca alții când razele solare
Nu vor avea credință, iubire, nici răbdare...
Va plânge inima în el și-i va spune
Că totu-i pieritor în acestă oarbă lume?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre inimă
- poezii despre îngeri
- poezii despre singurătate
- poezii despre sclavie
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.