Părinți cuminți
Mai plâng sub noi, în somnul lor cărunt
Ne pârjolesc în gânduri răzvrătirea
Și uneori ne recitesc psaltirea
Cu vocea ca un dumicat mărunt
Abia alunecat pe gât și ciunt
Așa cum ni-i răstoarnă amintirea
Mai trec prin noi, prin gesturi și prin sori
Prin șoapte adumbrite, abreviate
Cu chipuri mici, sfioase și speriate
Zâmbind din prăfuitele scrisori
Pe care ni le-au scris de-atâtea ori
Dar niciodată n-au fost expediate
Mai râd de noi de sub vreun mal de ceară
Se opintesc sub lacrimile noastre
Cu ochii mari, mijiți sub cruci albastre
Părinți cuminți crescuți în colb la țară
Mai ies din amintiri la ceas de seară
Și se prefac apoi în triste astre
poezie de Camelia Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre voce
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre sat
- poezii despre râs
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
1 Camelia Florescu [autorul] a spus pe 17 februarie 2021: |
Ce surpriza sa regasesc aici profilul meu! Multumiri! |