Zilele

... Şapte iar
Şi-mi pare că-i puţin.
Şi-mi mai pare c-au furat din ele
Mâţele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cişmele.

Şi-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nşir pe degete-fuioare:
Sâmbătă şi vinere şi joi...
Noaptea printre degete mă doare.

Nu-nţeleg, părinte,
şi mă mir -
Şapte sunt şi câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.

Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
Cu frunzari de vişini şi de nuci.

Ale mele tot mai mici se fac.
Ale mele tot mai des se duc,
Ca din palmă firele de mac,
Ca din codri viaţa de haiduc.

poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!