Vise prin ninsoare
A-nceput din nou să ningă
Iarna nu se odihnește
Parcă-ar vrea să ne convingă
Că respiră, că trăiește.
Pe pervaz s-au strâns grămadă
Fulgii mari, ca fermecați
Nimeni nu mai e pe stradă
Toți prin case-s adunați.
Liniștea îmi duce gândul
Hăt, departe... peste munți
Și aștept să-mi vină rândul
Înc-o dată să m-asculți.
Și ținându-mi strânsă mâna
Să îmi dai, cu o privire
Rost. Și apă din fântâna
Vieții veșnice, iubire.
Vino iar, în primăvară
După ce trezești natura
Să privim fluturi când zboară...
Și să nu-ți cunosc măsura!
poezie de Virginia Pârvu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Virginia Pârvu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre natură
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.