Primăvara
Rochii albe, de mătase
timpul peste lume coase,
firul verde-n ac îndeasă
după iarna nemiloasă.
O fecioară despletită,
fragedă, neprihănită,
duce-n poală viorele,
ghiocei și brebenele.
Sub piciorul ei fierbinte
se topește-al iernii dinte.
poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre primăvară
- poezii despre picioare
- poezii despre ghiocei
- poezii despre dinți
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.