Smaralde şi rubine

Fastuozitatea ta mă lasă fără aer,
Îmi taie respiraţia.
Clipeşti imense cercuri de rimel
Ce scot la iveală
Fermecători irişi de smalard.

Cerceii tăi grei,
Împletiţi cu aur alb şi rubine
Mă hipnotizează
Şi mă determină să-ţi privesc gâtul îndeaproape;
Îmi transpiră palmele
Şi simt cum salivez de poftă.
Ştiu ce gust are şi cum miroase;
Doar din privire simt cum
Sângele îţi traversează vena gâtului,
O văd cum zvâcneşte.

Mă faci atât de lacom...
Şi aş musca atât de tragic
Până aş scurge toată roşeaţa din tine,
Dar mă abţin
Să te admir la infinit,
Să mă pierd şi iar să mă regăsesc
În acest abracadabrant tablou
Care m-a blocat în timp.
Eşti absolut remarcabilă,
Oricare privire sau râset
Mă face să mă înfior!
Te joci cu mine
Şi mă domini cu zâmbete şirete
Nu aş putea să câştig vreodată;
E prea fascinant să mă las înfrânt de tine.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!