Doină pentru sufletul meu
mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrânețe și de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.
atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii și sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.
uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura și eu între pământ și cer
ca păsările libere, m-au învățat a ciripi
și m-au însoțit cu triluri prin raiul prosper.
cu spiritul credinței cred că nu voi risipi
iertările, învățăturile pe care ți le cer.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.