Dorinţă nestinsă

să nu mă întrebi de ce visez albastru
să nu mă-ntrebi de ce mie dor de stele
stingheră rătăcesc la poarta unui castru
împletind cu spice gândurile mele.

desenez pe ţărână o inimă mare
strecor în ea sudorile frunţii
pentru arte sublime am o chemare
poezia dragostei azi trece munţii.

cercei din cireşe mi-am pus la ureche
ce mult aş vrea să fiu iarăşi copil
în suflet mai freamătă o amintire veche
când mă fusrişam în grădină tiptil.

când în cireş urcată cu dorinţă străveche
gustam dulceaţa verii şi cu simţul tactil.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!