Fericirea ca un joc de loterie
știu că uneori viața este foarte nedreaptă
produce mari dureri în ritm accelerat
am îmbătrânit dar urc treaptă cu treaptă
spre înțelepciunea universului curat.
știu că fericirea este ca un joc de loterie
cu puțin noroc mai dobândesc un extaz
am descătușat speranța zburdă în feerie
înnodată în lumina cu reflex de topaz.
amintiri ciobite, chiștoace de viață
le duc la gunoi, e un nou început
mai simt ca Dumnezeu chiar mă răsfață
îmi alungă tristețea, regrete le-am pierdut.
am steaua mea, mă mângâie pe față
mă introduce-n universul minunat revolut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.