În valurile dragostei
mă transfigurez în forma ideală
beată de fiorii astrului din mine
versul alunecă prin albastră cerneală
în urma lui o amprentă rămâne.
n-am gustul renunțărilor la viață
nu-mi otrăvesc ființa cu minciună
sorb elixir din zori de dimineață
să-mi dea putere să nu fiu chiaună.
melancolia îmi insuflă clipe verzi
ultimele revelații picură din soare
arome-mbătătoare tu să nu le pierzi
anemonă visătoare scăldată de mare.
pe valurile dragostei să te dezmierzi
nostalgică ființă cu chipul de floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre poezie
- poezii despre minciună
- poezii despre melancolie
- poezii despre iubire
- poezii despre idealuri
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.