Două vorbe
Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muște și țânțari
Frici, rate la banca, intrigi șerpești, șeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăvește paharul cu apă
Prin care nu poți să mai vezi florile de cireșe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aștepți să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe și râsul isteric forțat
Schimonosirea fericirii mimate prost și absurd
Te simți rotiță, roboțel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpușă prinsă-n ațe de mâini dibace
Ești iute și eficient dar nu te miști deloc
Asta îți contaminează fiecare celulă
Cum să-ți crească muguri de trandafir din cap
Când tu ești bolnav fără măcar să știi
Nu poți să zbori înaripat cu mașina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăștiate
Situații, rapoarte, bugete, planuri, angajamente
O să fi îngropat cu toate mapele și dosarele
Să nu uiți să mai faci câteva ore suplimentare
Și ce păcat că n-ai apucat în viața asta
Să spui și tu două vorbe
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țânțari
- poezii despre șefi
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tuns
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre râs
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.