Poem cu aură
lasă-mi Doamne poezia vorbitoare
s-o îngâne izvorul limpede bucurie
când imită cântul de privighetoare
sufletul se umple de mândrie.
lasă-mi Vreme poezia curată lucidă
ca apa din fântâna albastră
să oglindească steaua mea candidă
răcorindu-și focul din raza măiastră.
cuvinte drăgăstoase cu aură și chip
am să rostesc până când soarele apune
poemul nemuririi cumva să-l infirip
căci va avea mereu ceva a spune.
poezia mea-i poveste misterios tertip
printre hieroglife și magice rune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre privighetori
- poezii despre mândrie
- poezii despre inocență
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.