Amfibiu

nostradamus pescuieşte în baltă
pentru a enşpea oară fără permis de scafandru
eclipsa de lună îl mustră tandru
tritoni translucizi clănţănesc indecişi a revoltă

un amfibiu de gen fluid depune plângere
de hărţuire sexuală
oedip i-a fumat toată rezerva de papură
şi vreo două-trei fire verzi rubinii de rubarbă

sălcii consumate de frustrări existenţiale
se prezintă mereu martore la metamorfoze incomplete
despre care au citit în manualul de biologie
de la nu ştiu ce editură

mai contează?

demult nu mai avem ochi şi
solzii ne-au căzut fără să creştem aripi
doar câteva gene incerte
pleoapele cad în cortine grele
peste piese ce nu s-au jucat niciodată

şi atunci de ce
tot insistăm
că repetitio mater studiorum est
bieţi mormoloci indistincţi
mai avem câteva ere,
câteva milenii
câteva secole,
câteva decenii,
trei ani,
două luni,
o săptămână
şi o zi,
până să devenim amfibii
cu drepturi depline

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!