La capătul puterilor
renunț la nepăsare ca la remușcare
mă alătur iar protestului din stradă
ser ca guvernanții în sfârșit să vadă
că democrația pălește și moare.
răbdarea a juns la capătul puterilor
strigătul sângerează suspendat de o stea
mâhniri dezamăgiri sunt în centrul durerilor
zeii aroganți aruncă în neant dragostea.
ne conduce minciuna haosul ne conduce
liniștea se scurge ca lacrima în barbă
România mamă sângerează pe cruce
lumina carpaților a început să fiarbă.
în aburii speranței undeva la răscruce
viitorul tremură ca un greier în iarbă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre proteste
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.