Vis de noapte

Pe hamacul lunii
Ne-am dat întâlnire.
Pe scara de argint
Urcai ţinând în mâini
buchet de stele.
Iubitule! Chip îngeresc,
Cum să nu-ţi dăruiesc
Steaua inimi mele.

Valsul astral,
Paşii destinului ne împleteau.
Aurorele boreale,
Culori în trena veşmintelor ţeseau.
Ochioşii luceferi,
Drumul fericirii ne luminau,
Inima în torţă vie
Se aprindea, de dragul tău.

Sub pletele vârstei,
Tâmplele-ţi zvâcneau dureros.
În braţele tale am uitat, că visez.
În abisul, ochilor tăi
Se năştea fericirea,
Iar torentul iubirii aşteptate
Curgea spre inima-ţi ce în piept,
Ascultam cum se zbate.

Hai să fugim, de toţi şi de toate,
Iubindu-ne peste poate,
Nimeni de grijă să nu ne poarte.
Noaptea ne e mamă,
Visul ne e tată,
Călătorind spre infinit,
Surprize, în praguri ne aşteaptă.

poezie de Valeria Mahok (19 august 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!