Nostalgia simplității
Îmi dau seama
că nu pot să țin ritmul
cu oamenii care bat pasul pe loc.
În goana după fericirea perpetuă
sunt trasă de picior
în cascada timpului,
în plină eră a grabei.
Îl invidiez pe bătrânul din junglă,
el are timp să învețe orice,
are timp sa doarmă un somn fertil,
să curețe pe îndelete coaja unui fruct,
să observe semnele trecerii in albia râului.
Are timp să nu își propună nimic.
M-am îndepărtat de verdele crud.
Simplu,
în câteva nopți
în care visele se iveau tot mai pale,
în câteva dimineți cu alegeri
între nuanțe de confort aparent,
pe care nimeni nu are timp să le distingă niciodată prea bine.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre râuri
- poezii despre ritm
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.