Procedeu
Uită absolut tot ceea ce știai până acum
și uită-te în ochii nemiloși, abrazivi
ai nonsensului prezent, care altul?
Ai sau n-ai putere, totală este moartea ta de trup.
Merg în rânduri oamenii legați cu lanțuri unii de alții,
și toți dimpreună înlănțuiți ca molecule metalice
în evoluție numai aparentă.
În fond, doar stând.
Autobuzele nu respectă culoarea roșie a semaforului,
nu există alte mașini, doar vehicule colective.
Pentru că în ziduri cu urechi auzul s-a umplut de vopsea,
nici trădarea nu mai e ce-a fost.
duhnește de te împietrește
cauza acestei alte idei
răvășind clipele acelor maimuțe.
Substanța aerului au pierdut-o într-o vară, cândva;
acum au din cap până în picioare nu bronz marin,
ci vopsea!
poezie de Cosmin Brehoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre trădare
- poezii despre transporturi
- poezii despre semafor
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre om și maimuță
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.