Margine de sat
uitarea
ești strop de viață
și prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre
la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat
din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut
te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște
ești strop de viață
și prea multā moarte
poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre copilărie
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.