Pianistul
În așteptare,
viorile din orchestră dansau.
Vibrau.
Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.
Muzica era viața lui ~ clasică.
În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.
El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.
Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
și inundau liniștea.
Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau țărmul~
val de aplauze
și iubire nețărmurită;
vibrație și sunet
pentru un nou echilibru.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieta Măglaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vulcani
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre sculptură
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pian
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.