Reflexii
în casa aceasta cu multe oglinzi
se târau pașii noștri
și-un soare plăpând
ținând isonul unei cântări absurde.
în casa aceasta diminețile nu mai au gust de pâine,
nu mai promit nimic, nicio poveste...
până și moartea se rătăcise
într-un azil neîncăpător,
când eram atât de singuri.
în casa aceasta oglinzile sunt fluide,
nu le poți refuza lumina,
se reinventează lacrimă de copil,
nici cerul nu se sfârșește
cu îngeri căzuți!
poezie de Eugen Pohontu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre moarte
- poezii despre dimineață
- poezii despre copilărie
- poezii despre absurd
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.