Portret
Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram țânc. De-o șchioapă eram,
vântul și ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad crește sub hainele mele,
și mama îmi spune acum
că tot n-am înțeles tainele vremii.
poezie de Laurențiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.