Raliuri nocturne

Ora trei
Umbrele au trecut, din nou, peste tăblia patului,
Peste pereţii stacojii şi luciditate.
Iedera ta înc-a rămas proptită-n geam,
Ca un papiţoi nevolnic dus de rude la parastas.
Am fost în noaptea asta, precum am fost şi-n alte nopţi,
Când luna se zbătea-n zare ca un ţânc epileptic.
Nu-i nimic... cântă-n continuare... unu şi doi şi trei şi patru:
"Acolo demult, cândva, şedea iubirea,
Şi tineri mulţi la ea cătau fericirea.
Dar, ea, trufaşă, precum îi este firea,
La moarte-i îndemna când le-ntâlnea privirea."
În camera cea mică, unde visele au venit să moară,
Ca într-o pădure veştejită parcă dintr-o altă ţară.
Tic, tac, tic, tac, tic... orele se scurg, minutele se preling, secundele dispar.
Baletul orelor a devenit o horă tristă, jucată de meseni prea beţi.
Tacite. A venit! Oare să mă duc să-i deschid? Să-i aştern inima degrabă?
Este ea ori altceva? Poate o solie la picioare să-mi cadă?
Cogite ergo sum.. unu şi doi şi trei şi patru:
"În spelunca-ntunecată,
Am cunoscut cândva o fată,
Cu păr ca noaptea prins în coadă,
Şi la trup încinsă ca o mladă.
Părea o nălucă, doamna mea,
Aţâţa şi colbul de pe duşumea."

Ora patru
Cine mai poate să doarmă,
Când îngerii bat la geam ca aurolacii-n parbriz?
Când Ave Maria e doar o eructaţie după bere?
Opaiţul pâlpâie, inima tresare,
Spectrele revin, cin' să fie acolo oare?
În noaptea asta,
În tot aceeaşi noapte când jurăminte s-au desfăcut sub lună,
Când morţii printre vii dănţuiesc,
Iar luntre ce purta raţiunea-n somn se scufundă,
Lasă-mă să mă strecor în umbră....
Pe Thanatos să-l salut ca pe-un vechi coleg de grupă.
Eros e putred, cu escare băşicoase pe-un pat de azil.
Iată lumina, iată clondirul, iată veninul.
Gâl, gâl, amore. Mă duc să fac curăţenie dincolo.

poezie de Vladimir Alexandru Unterfingher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!