Akasha
sunt infimul embrion din pântecele tău akasha
fereastră virtuală
sufletul mi s-a rătăcit printre acoladele facerii
ca un armăsar nechează timpul neîmblânzit
rostogolește patimi-corăbii
pe drumul meu presărat cu amânări
nepăsarea sapă prin mine tunele
depozitând reziduuri din toate renunțările lumii
ciclul acesta îngheț-dezgheț mi-a atrofiat simțurile
și mă-ntreb
cum poți avea un șvaițer atât
încât să te mulțumești numai cu găurile
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mulțumire, poezii despre cai, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre simțuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.