Dincolo de scenă, începe toamna
m-aș perinda pe 'ici pe 'colo
de 'ici acolo
dezbrăcată de viețile mele anterioare
descălțată de toți pașii mei rămași în urmă
ca pe scenă
aș rămâne doar pe locul unde
se scurge dragostea
pe sub vene zboară fluturi
n-aș coborî scara spre umanitate
locul ăsta pare etern
cocori în inimă
sunt ai mei când ți se izbesc de piept
tu ești tot (!) ce (nu) sunt eu (?)
inimi tatuate, roluri inversate
nuanțele noastre s-au simplificat
pur și simplu
nu mai știm să numărăm până la doi
am rămas doar unul...
... unul altuia...
dincolo de locul ăsta suntem
atât de singuri.... spectatori...
poezie de Andreea Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Moldovan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre nuditate
- poezii despre iubire
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.