Fum
Păduri ce-ar fi putut să fie
Se mistuiesc pârjolite de dorințele mele
Și de lungile tale absențe
Fum.. sunt cuvintele mele
Înnegurând hârtia în volute înecăcioase
Zvârcoliri vremelnice ale tristeții
Undeva mai pâlpâie o geană de foc..
Amintind semințele ce ar fi trebuit să rodească
Se mai aud uneori chemări de crengi carbonizate
Restul e tăcere.
poezie de Ligia Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre păduri
- poezii despre hârtie
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.