Replică la poezia "Poem în exil" de Violetta Petre

Tu eşti o umbră fără nume
Şi încărcată de tenebre,
Dar toate umbrele din lume,
Nu-s albe, ci doar gri sau negre.

Nici cerul nu te mai atinge,
Dar pe pământ provoci furori,
Si chiar de plouă, tună, ninge
Tu eşti mereu cu capu-n nori!

Cînd vântul bate, crud, afară,
Nu taci, chiar dacă e răcoare
Se plîng vecinii de pe scară
Că râzi şi că vorbeşti cam tare!

O stea îşi ţese-a sa văpaie,
Inundă seara cu lumini,
Dar apa n-ai închis în baie
Şi sunt probleme la vecini...

Căţelul ţine lumea trează,
Dar umple-n tine-un mare gol:
Cum n-are pomi, se uşurează,
Mai nou, pe ficusul din hol.

Te plimbi cam tristă pe faleză,
Priveşti la marea furioasă,
Şi culmea, ca o antiteză,
Nu-ţi vine să mai mergi acasă.

Te-aş invita să vii la mine,
Dar fără urmă de umor,
Am auzit că spargi vitrine
Si sforăi noaptea-ngrozitor!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!