Koh-i-Noor în mur de nor

Prinde-te de nori c-un lacăt
Ruginit pe la călcâie
Şi mă plouă cu tămâie
Când mă vezi plutind, în treacăt,
Peste gemete de muze
Care-ncearcă să m-acuze
C-am trecut deşertu-n bărci
Trase-n ţipete de ţărci.

Dacă vezi, de-acolo, spaime
Cu ochi verzi la subsuori,
Prinde-n lanţuri nişte ciori
Şi le-mbracă-n coji de haine
Albe-n coate, cum or fi
Născocite într-o zi
Goală puşcă de lumină
Şi de logoree plină.

Şi de-o fi şi-o fi să zboare
Prin palate de minciuni,
Cu bagajele-n tăciuni,
Fă să fie zborul boare
Fă din ziuă sărbătoare
Şi, prin noapte, o cărare
Către-un ghioc de ghicitoare!
Poate-aşa-ţi voi da crezare

Şi, când va cânta cocoşu',
Leagă-te, la cap, cu roşu!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!