Un timp, un vis, un gând pribeag
M-am rupt din lumea visului etern,
C-un zvâcnet de lumină tremurândă,
Și am dorit, un timp, să îmi aștern
Trăirea într-o inimă plăpândă.
I-am dat puterea harului divin:
Aceea de-a simți, în ea, iubirea
Pe care i-am trecut-o în destin,
Înscrisul ce sfidează nemurirea.
Eram un tot în micul univers
Nemuritorul eu, unealtă - el,
Și, cu iubirea strecurată-n vers,
Am devenit al vieții menestrel.
Un timp, un vis, un gând pribeag, iar eu
Mă plec în fața îngerului meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.