Kundalin
păcatul primordial îl port în chintesență
am mușcat și eu din fructul oprit
șarpele înșelător face-n mine prezență
cu plăcerile vieții mereu m-a ispitit.
soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzația halucinantă am simțit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.
este Kundalini doarme pe inima mea
se hrănește cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri își face potecă.
tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre șerpi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.