Contractarea minții
Omul face un gest nedemn și periculos, iese din peșteră
Din osul masiv al unui mamut cioplește-un târnăcop isteț
Și-i arde una în țeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia și porția de carne, ăsta e curat progres
Își aprinde o țigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulțumește prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist și renascentist
Apoi se contractă în holocaust și inchiziție
Îmbracă costume englezești, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândește numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peșteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găsește din evoluție un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înțelege, se enervează
Își ia vechea unealtă și-l crapă de căpățâna încăpățânată
Ne cheamă peștera cu glas dulce de mamă
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.