This is what I'm controlling
nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe șine în mintea mea
sunt așezată pe scaunul de la geam
văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-și crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele și sacii respiratori se contractă
de parcă ar fi plini de otravă
mă agăț de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respirație/ îmi așez în ordine caietele / pixul / laptopul
acum poți să înfigi cuțitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla
spui: "this is what I'm controlling"
și de fapt știi că nu controlezi nimic
10 grade richter și pământul se surpă/ tramvaiul cade de pe șine
sinele e un războinic atașat de oase și de celelalte organe putrede
doar el rămâne la suprafață și o mie de zei îl roagă
să nu se aplece prea mult peste ferestre / acolo unde păsările se izbesc cu putere
de geamurile închise / pentru că știi
nimeni nu vrea să rămână afară.
aici întrerupi tremuratul și dumnezeu continuă să te apese/
să apese.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tramvaie
- poezii despre Soare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre electronică
- poezii despre cutremure
- poezii despre crengi
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.