Femeie colind
Femeie colind, de iarnă adusă
Așează-mă lin, în trunchi de copac
Și așterne-mi în frunze uitarea.
Ascultă-mi doar vuietul în ritm sacadat
Și rupe-mi în mâini de văzduh, nepăsarea.
Adună din lume cântecul meu
Și prinde-ți-l strâns temătoare
Iubește-mi tumultul și ascunde-mă în vânt
Și fimi tu pe veci ursitoare.
Croieștemi o inima în loc de cuvânt
Și iartă-mă ca pe o vioară
Ce-și plânge amarul în cântec de lut
Văpaie de rai într-o ploaie de vară.
poezie de Luminița Marta Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Marta Stan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.