Ciumate mumificații
In clipa când se sărută zile
Apar ielele cântând sibile
Văzute peste ani, veacuri
Cu români purtând iar lanturi...
Si ochii-mi cad in călimară
Căutând un vers arzând în flacără
Să trezesc acest neam Românesc
Cu, care, oriunde mă mândresc!
In lumea privindu-mă ciudat
Căci de slove sunt aici-nsemnat
Legat de catargul cu tricolor
Pentru acest milos și sfânt popor
Orbiți de vorba ce le pare
Că dă nației viitoru-i mare
Săpând prin spate înmormântare
Doinei ce-n zări străine moare
Cu bătrâni privind tristi-n zare
Când totul aici e de vânzare
Si munte și pădure și mare
Si traditia ca praful dispare
Asezat pe sate cu fantome
Asteptând aruncate fărâme
De mișei ce n-au mamă și nume
Ce-n cripte vor lume să scurme
Să fure și trecutul Române
Să uiti mâine ori poimâine
Legat cu lesă precum un câine
Gustul dulce de izvor și pâine
Prin lume fără tară si nume
Cum mor a valului-n pietre, spume
Clădite in soclu altor nații
In a pramatiilor ovații
Incântându-te cu declarații
Printre ciumate mumificații
Ucigând tot ce ating Române
C-un colț aruncat ție de pâine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre România
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.