Suflu optimist
aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieții a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte
credința îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster
iubirea de Cristos e virtute supremă
înalț o venerație spre spiritul sublim
aș vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinților cu care mă anim
pe credința luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sculptură
- poezii despre poezie
- poezii despre optimism
- poezii despre lumânări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.