Nostalgie arămie

se aşează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt şi eu
îşi desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu

toamna se strecoară şi-n conştiinţa mea
ceaţa persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri şi avânturi de fluturi candizi

în parcuri trandafirii s-au veştejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăţ a mă teme

entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanţă răsare pe albul pur al filei

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!