Ajun de Eminescu

Mă spovedesc, în taină, la stele şi luceferi,
Rugându-mă ca semeni şi dragi să-mi fie teferi,

Mă curăţ de păcate, îndeplinind canoane,
Să uit pentru o vreme de dive şi cucoane,

Să-i dau din suflet totul acelei ce-o iubesc,
Să-i pot vorbi cu patos şi totuşi clar, firesc,

Îndepărtez de mine orgoliul şi mândria,
Să îmi rămână-n suflet doar pacea, modestia,

Postesc, trăiesc ascetic, cuminte şi-nfrânat,
Ca tot ce e în mine să fie pur, curat,

Revăd cu grijă gânduri clădite-n poezie,
Ca iambul şi troheul nedeformaţi să fie,

Revăd ce-am scris în vreme de naţie şi ţară,
Să nu rămână vorbe de ură şi ocară...

Pe straiele curate mi-aşez cu grijă brâul,
Şi îmi îndrept urechea s-aud cum plânge râul

Şi, îmbrăcat de praznic de sus şi până jos,
L-aştept pe Eminescu ca pe Iisus Hristos.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!