15 ianuarie - sărbătoare naţională - ziua lui Eminescu

După poezia sa "Fiind băiet, păduri cutreieram"

Copil fiind, pădurea străbăteam
Şi m-ascundeam privirii tuturor;
Înfiorat, în transă ascultam
Copacii ce şopteau pe limba lor
Ca un descântec prins din ram în ram,
Ţesând un basm etern, fermecător...
Vibrând ca bronzu-n suflet mi-a rămas
O viaţă-ntreagă, al pădurii glas

An după an, mânat de soartă-n lume,
Pe drumuri lungi mi-am căutat menirea...
Purtată-n gând, pădurea fără nume
M-a însoţit, veghindu-mi dăinuirea
Cu grija şi blândeţea unei mume,
Călăuzindu-mi mintea şi simţirea...
Prins ca-n vârtej de viaţa tumultuoasă
Am amânat mereu să vin pe-acasă

Dar de curând, cu tâmplele albite,
Strivit de nostalgie şi de dor,
Pe drumuri vechi, înguste, colbăite,
M-am reîntors, ca şoimul migrator,
Spre cuibu-atâtor clipe fericite
Statornice prin timpul trecător...
Şi inima în piept bătea nebună
Văzând în vale, casa mea străbună!

Sfârşind bineţe-n dreapta cuvenire
Şi-mbrăţişări cu cei ce-au mai rămas,
Am alergat spre marea mea iubire
Simţind aproape al pădurii glas!
Pe deal, am înlemnit, mut de uimire,
Bătrânul loc e-n întregime ras...
De legea noii lumi retrocedată,
Pădurea "mea" e astăzi... defrişată!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!