Iar la drum
În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însuflețită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deșertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spășit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.
poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre oaze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.